Povestiri In Tren

Pentru ca ne place sa scriem!

Craciun cu Maria…

by Diana Matei

“- Buna seara! As putea sa o cunosc pe Maria?

- Da. E in camera cea mica.

         Asa a cunoscut-o pe Maria, o fata mica, silfida, cu picioare frumoase, bruneta, cu o mana cu degete lungi si unghii rosii, ingrijite. Maria era o fata trista, cu buze frumoase. Maria a ramas in continuare o fata trista cu aceleasi buze frumoase. Doar ca acum ochii ei stralucesc. E luminoasa. Asa i s-a spus. Si a crezut! Povestea a continuat in multe cuvinte. Cuvinte frumoase, elegante. Elegante ca El si …albastre. Albastre ca ochii lui. Un zambet, o atingere usoara, la fel de eleganta. facebook girl eyes display picture

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Jurnal naiv…

 Imi amintesc si acum lumina de pe chipul lui.  Cartea parea mult prea mare…sau era el prea mic.  Si-a ridicat privirea si mi-a spus pe un ton serios.
- N-am sa te uit niciodata!
- Nici nu trebuie. Va fi secretul nostru!

I-am zambit si l-am luat in brate ca si cum ultima fila din viata noastra fusese citita. Doi copii imbratisati . Literele s-au scurs de atunci ca si cand vietile noastre s-ar fi impletit cu adevarat. Am visat fiecare povesti diferite, am plans, am ras, am iubit si din cand in cand ne-am spus in gand -Imi este dor de tine! Pensive young boy

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Rondel pentru iubita cuminte…

de
http://www.poezie.ro
Câteodată este cuminte
şi nu vrei să o vezi. O credeai,
azi deschizi doar un ochi, înainte
de a-ncepe ninsorile. StaiTeenager having fun at the beach
Read the rest of this entry »
Leave a comment »

Ştrengărind simţirile…

de Daniela Dermengi

Discret, îmi tai aşteptările ochilor, cu mersul tău desculţ, pe linia descendentă a scărilor. Mă dezarmezi cu paşii tăi moi, trezind în mine instincte de vânător sălbatic. Te urmăresc pe trepte. Încerc să-mi dizolv nodul din gât respirând uşurat, nu-mi reuşeşte decât să-l înghit – se pare că mărul lui Adam e în jocul tău. Şireato…

Hainele alunecă în urma ta… Cât de gelos sunt pe fenomenul gravitaţional ce te dezbracă, cât de uşurat mă simt că voalul de mătase nu te mai atinge, cât de nervos sunt la întrevederea imaginii imaculate a trupului tău… Ai lăsat decor alb în spate. Părul tău negru şi lung,  căpruiul ochilor tăi mari, vârful ciocolaţiu al sânilor creează un contrast delirant cu albul mătasei ce te-a dezgolit.  

 

 

 

 

 

 

 

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Tu esti somnul…

de Ana Blandiana

Întotdeauna toţi m-au iubit,
Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare.
Am trecut printre oameni
Mereu acoperită de dragoste,
Cum trec prin iarnă
Acoperită mereu de ninsoare.
Legea talionului e fără milă.
Iubirea cere iubire
Cum sângele cere sânge,
 

   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Când pământul ştie că s-a întors viaţa…

de

http://www.agonia.ro

Vântul începuse să bată de seară. Câteva frunze se rostogoleau prin aer, în mişcări capricioase. Venea şi ploaia. Sub fereastră o pungă foşnea, lipită de zid şi ciugulită înainte de ciocurile a doi porumbei. Punga a trecut apoi deasupra blocului şi a înfăşurat un vrăbioi zgribulit, iar pasărea s-a zbătut, dezorientată, până a sfâşiat punga. Boris era rece şi foarte serios, casa şi lumea-ntreagă era la fel. Aştepta să se oprească vântul, să poată ieşi afară. Mişcările corpului, când spasmodice, când anemice, îi coborau bătăile inimii în golul stomacului. Însă liniştea care începuse să vină de peste zi devenise o ameninţare, chiar dacă, până la acel moment, îndurase calmul nimicitor al zilelelor din urmă. Da, a îndurat totul ca şi când vocea lui Alice ar fi fost urechea lui, şi urechea lui ar fi fost boala ei. Vocea ei, în interiorul plămânilor lui, încă mai încetinea glasul celorlalţi.

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Amurgul Idolilor…

Friedrich Nietzsche

  • ” Ce faci? Cauti? Ai vrea sa te-nzecesti, sa te-nsutesti? Cauti aderenti? – Cauta zerouri! “
  • “Cand femeia are virtuti barbatesti,  iti vine sa-ti iei campii; si cand n-are virtuti barbatesti, ea singura isi ia campii.”
  • “Esti autentic? Sau doar un actor? Un inlocuitor? Sau insasi ceea ce inlocuiesti? –  Pana la urma poate ca nu esti decat un actor contrafacut… A doua problema de constiinta.”
  • “Formula fericirii: un Da, un NU, o linie dreapta, un tel…

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Ochiul caprui al dragostei noastre…

de Mircea Cartarescu

” Pe la patru ani, tot in pat, o rasturnam pe mama  si ne luptam pentru portiuni ale trupului ei, ii calaream grumazul si pantecul, trageam de bratele ei, trasam pe corpul ei harti imaginare. Radeam cu mama pana ne inroseam , plangeam, si ne-mbratisam pana numai aveam suflu in plamani. Fiecare joc il sfarseam insa -n acelasi fel: ne apropiam tamplele , privindu-ne -n ochi pana ce dion sase ochi faceam unul singur, caprui si apos, plin de dragoste si compasiune . Simteam atunci cum contururile noastre se dizolva, cum capetele ni se contopesc , cum din trei  devenim o singura fiinta sferica, binecuvantata, printesa si cei  doi fii ai ei cuparul de aur. “

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read the rest of this entry »

1 Comment »

strigătul neauzit al lui Munch …

www.agonia.ro

de leonard Ancuta

de parcă nu mai am mult de trăit cu toate că abia am ajuns la partea de sus a primilor 40. rădăcini aeriene, păr pe piept, barbă, unghii crescute în căutarea ta, mă hrănesc. în jurul ochilor moartea începe să-mi înnegrească pielea. o secetă peste față și-o seceră prin gene, cît să văd că nu mai durează mult omul a cărui umbră sunt. se înmulțesc liniile din palmă. se adîncesc tot mai mult, curînd vor fi doar una. mă consumă de parcă visele din fiecare joint se strîng într-unul, se încarnează în trup de femeie frumoasă ce rulează-n liniște urmele pașilor mei într-un covor imens. cînd va veni timpul îl va arde. trăiesc tot mai puțin în fiecare

zi.

Read the rest of this entry »
Leave a comment »

De citit! Dragostea in vremea holerei….

 

  • Memoria inimii evită amintirile dezagreabile, exaltându-le numai pe cele plăcute, artificiu graţie căruia reuşim să ne suportăm trecutul.
  • Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste!
  • Singurul lucru pe care trebuie să-l ştii în dragoste: că viaţa nu are nevoie de lecţii de la nimeni.

 

 

1 Comment »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.