Craciun cu Maria…

by Diana Matei

“- Buna seara! As putea sa o cunosc pe Maria?

– Da. E in camera cea mica.

         Asa a cunoscut-o pe Maria, o fata mica, silfida, cu picioare frumoase, bruneta, cu o mana cu degete lungi si unghii rosii, ingrijite. Maria era o fata trista, cu buze frumoase. Maria a ramas in continuare o fata trista cu aceleasi buze frumoase. Doar ca acum ochii ei stralucesc. E luminoasa. Asa i s-a spus. Si a crezut! Povestea a continuat in multe cuvinte. Cuvinte frumoase, elegante. Elegante ca El si …albastre. Albastre ca ochii lui. Un zambet, o atingere usoara, la fel de eleganta.

Jurnal naiv…

 Imi amintesc si acum lumina de pe chipul lui.  Cartea parea mult prea mare…sau era el prea mic.  Si-a ridicat privirea si mi-a spus pe un ton serios.
– N-am sa te uit niciodata!
– Nici nu trebuie. Va fi secretul nostru!

I-am zambit si l-am luat in brate ca si cum ultima fila din viata noastra fusese citita. Doi copii imbratisati . Literele s-au scurs de atunci ca si cand vietile noastre s-ar fi impletit cu adevarat. Am visat fiecare povesti diferite, am plans, am ras, am iubit si din cand in cand ne-am spus in gand -Imi este dor de tine!

Rondel pentru iubita cuminte…

de Daniel Bratu

http://www.poezie.ro

Câteodată este cuminte
şi nu vrei să o vezi. O credeai,
azi deschizi doar un ochi, înainte
de a-ncepe ninsorile. Stai

Don’t be afraid …to read:)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

despre lucrurile care ne fac bine – prietenia, amintirile si lucrurile simple

* preluare Blogu lu’ Otrava

si pana la urma ce conteaza? pentru mine cateva lucruri. prietenia, amintirile, lucrurile mici pe care le faci si te bucura, lucrurile mici pe care le fac altii pentru tine si care iti aduc un zambet pe buze…

am fost la mare in weekend. mi-am limpezit mintea pe o plaja. am vazut mare, am vorbit cu ea. am simtit briza marii si m-am linistit. mare este minunata. si de fiecare data cand merg sa o vad, cam rar in ultima vreme, ma simt bine. ma linisteste, imi da energie. insa de data asta parca a fost mai mult de atat. mi-a dat incredere, speranta. am fost eu, gol, doar cu sentimentele mele si ea. si mi-a spus ca sunt ok. si am promis ca o sa o vizitez mai des. revenind.

Read, Rain, Rainbow…

Si ce …daca ploua?:)

Ştrengărind simţirile…

de Daniela Dermengi

Discret, îmi tai aşteptările ochilor, cu mersul tău desculţ, pe linia descendentă a scărilor. Mă dezarmezi cu paşii tăi moi, trezind în mine instincte de vânător sălbatic. Te urmăresc pe trepte. Încerc să-mi dizolv nodul din gât respirând uşurat, nu-mi reuşeşte decât să-l înghit – se pare că mărul lui Adam e în jocul tău. Şireato…

Hainele alunecă în urma ta… Cât de gelos sunt pe fenomenul gravitaţional ce te dezbracă, cât de uşurat mă simt că voalul de mătase nu te mai atinge, cât de nervos sunt la întrevederea imaginii imaculate a trupului tău… Ai lăsat decor alb în spate. Părul tău negru şi lung,  căpruiul ochilor tăi mari, vârful ciocolaţiu al sânilor creează un contrast delirant cu albul mătasei ce te-a dezgolit.  

 

 

 

 

 

 

 

Tu esti somnul…

de Ana Blandiana

Întotdeauna toţi m-au iubit,
Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare.
Am trecut printre oameni
Mereu acoperită de dragoste,
Cum trec prin iarnă
Acoperită mereu de ninsoare.
Legea talionului e fără milă.
Iubirea cere iubire
Cum sângele cere sânge,
 

   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Când pământul ştie că s-a întors viaţa…

de Eduard Jigolea

http://www.agonia.ro

Vântul începuse să bată de seară. Câteva frunze se rostogoleau prin aer, în mişcări capricioase. Venea şi ploaia. Sub fereastră o pungă foşnea, lipită de zid şi ciugulită înainte de ciocurile a doi porumbei. Punga a trecut apoi deasupra blocului şi a înfăşurat un vrăbioi zgribulit, iar pasărea s-a zbătut, dezorientată, până a sfâşiat punga. Boris era rece şi foarte serios, casa şi lumea-ntreagă era la fel. Aştepta să se oprească vântul, să poată ieşi afară. Mişcările corpului, când spasmodice, când anemice, îi coborau bătăile inimii în golul stomacului. Însă liniştea care începuse să vină de peste zi devenise o ameninţare, chiar dacă, până la acel moment, îndurase calmul nimicitor al zilelelor din urmă. Da, a îndurat totul ca şi când vocea lui Alice ar fi fost urechea lui, şi urechea lui ar fi fost boala ei. Vocea ei, în interiorul plămânilor lui, încă mai încetinea glasul celorlalţi.

Seara de ieri, noaptea de azi, lipsa de mâine

de Gabriel Nicolae  Mihaila

agonia.ro

ne priveam întrebător
frigiderul ăla nu avea priză, cuburile de gheaţă
erau topite jumătate în noi, patul cu picioarele amorţite
îşi avea un ultim blestem
( şi-ar fi dorit să ne fie rug iar noi acuzaţi de vrăjitorie )

zilele treceau din două în două
bătăile de inimă erau cât pentru patru persoane
o parte din noi a rămas acolo, povestea locului este
că noaptea încă îşi lasă un nasture deschis
parcă şi-ar dori să ne întâmplăm