UN TEXT MAI VECHI!
L-am rugat pe doctor sa ne desparta. Un stent distanta de tot chinul. M-a intrebat cat vreau sa uit. Un an, o luna, o zi, o saptamana? N-am stiut ce sa ii raspund. Daca ar fi pentru totdeuna ar fi mult. N-ai mai fi colegul meu de apartament. Colegul de cord. 
Omul care traieste in lipsa . Absurdul situatiei face ca zi de zi sa te vad …fara a te vedea cu adevarat. Ma ajuti sa nu uit ca fantomele sunt acolo ca sa bantuie. Si absurd inca mai cred ca esti real. Doctorul ma priveste ca pe o naluca prinsa intre o idee sau o obsesie ..si te ating si esti aici. In realitatea mea esti chinul, boala, inchipuirea , visul. Te salut din mers cand imi râde pe cer o cometa. Si ma aprind copilareste cand te miros. Parfum de iarba proaspata. Si daca vrei ne aruncam in mare impreuna, separat… cum vrem….dar amandoi. Absurdul dintre noi este certitudinea noastra. Plutim pamântii cu aripi de plumb. Ne tin pe loc …dar visam .Si asta nu ne-o poate lua nimeni. Te sarut fara timp de ragaz si ma-mbata gandul ca poate candva in timp si spatiu vei saruta si tu pe altcineva. Absurd ca mi-esti drag. Stimate coleg de apartament. Stentul e pe drum.Fa-ti bagajele!
PS- textul este o fictiune:)
Pentru ca ne place sa scriem!
Leave a Reply