Povestiri In Tren

Pentru ca ne place sa scriem!

Te pastrez…

on August 22, 2012

www.andreeacaprescu.ro

” Te păstrez ca pe un buletin, pentru că, într-o zi, cineva mă va legitima şi nu voi vrea să ştie cine sunt, ci a cui sunt. Te păstrez ca o individă ruptă de lume, pentru că tu nu ai nevoie să fii cineva ca sa-mi dai lumea înapoi. Te păstrez, pentru că tu eşti acoperişul tuturor generaţiilor de sentimente ce se zbat în mine şi pentru că atunci când dragostea ţi-e casă, te poţi muta oriunde. Cheile, ştii şi tu, sunt oricum o prostie. Te păstrez pentru că eu nu am ştiut niciodată să pun flori şi abia acum am descoperit că cele mai frumoase nu sunt acelea pe care le primeşti multe şi deodată, ci acelea pe care le simţi crescând cu tine. Te păstrez fiindcă eşti echilibrul meu, iar în preajma ta nu-mi poate fi dor de mine, întrucât rămân cine sunt. Te păstrez fiindcă mi-e teamă de prezenţele promise de la alţi oameni deja promişi şi pentru că absenţele care dor se nasc din cele mai copleşitoare iluzii. Te păstrez ca pe tot ceea ce alţii nu au norocul să întâlnească. Te păstrez fiindcă eu am şi linguri, şi farfurii şi perdele şi căciuli şi veioze şi nu-mi mai trebuie nimic în afară acela care să-mi arate că obiectele devin utile când le priveşti cu dragoste. Te păstrez pentru că doar oamenii fără simţuri nu-s capabili să-şi recunoască jumătăţile şi doar oamenii fără minte sunt capabili să le piardă. Te păstrez nu pentru că sunt talentată si pot să o fac, ci pentru că atunci când te privesc, sunt convinsă că cineva s-a gandit la mine când te-a creat. Te păstrez pentru că nu mi-ar fi plăcut niciodată ca iubirea sa ma întrebe dacă poate lua loc, într-un moment potrivit, ci să se aşeze hotărâtă în clipele în care nu aş fi crezut niciodată că pot spune DA. Te păstrez pentru că încheieturile mâinilor mele se deschid să te înghită pentru a prinde rădăcini de sânge şi pentru că prin mine nu circulă decât neliniştea, deşi ştiu că pleci doar pentru un pahar de apă. Te păstrez pentru că atunci când vine ploaia, eu vreau să stăm sub pătură şi să-mi fie cald, iar atunci când vine toamna, să-mi fiu demult sufletul de rezervă.  Te păstrez, pentru că, dacă nu te aleg pe tine e ca şi cum renunţ la mine. Te păastrez, pentru că eu, altfel, niciodată nu mi-aş mai găsi locul şi măsura şi rolul şi misiunea. Te păstrez pentru că nu am nevoie de o viaţă cu neterminate petreceri, ci de acela care mă face să nu le mai doresc. Te păstrez pentru că nimeni nu mă priveşte mai frumos când mă murdăresc de îngheţată şi pentru că a fi sănătoasă nu înseamnă a mă lecui de mâna medicilor, ci de a fi în palmele tale decupate pentru formele mele. Te păstrez, nu pentru că sunt iar egoistă şi nu vreau să te las altui suflet, ci pentru că am ştiut mereu că voi cere ce-mi aparţine. Te păstrez, deşi niciodată n-a fost nevoie să mă înveţi cum să o fac. Te păstrez, pentru că, după ce am aflat atâtea cu tine, nici eu nu pot altfel.”


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: