Povestiri In Tren

Pentru ca ne place sa scriem!

Uitatele iubiri…

on August 22, 2012

de Nicolae Cornescian

“Se spunea că ieşise din mare sau venise din amintiri. Învinse tiparele timpului şi se opri în gara prezentului meu. Îmi poposi în afluxul aşteptării când nu mai găseam nici o cale de întoarcere. Apăru asemenea vijeliei dintr-un sfârşit de ianuarie, într-un gol de durere, într-o noapte pribegind la limanul uitării. Poate că era doar un semn, o vedenie, torentul dorinţelor naufragiate pe insula sufletului. Sau o simplă străină, o asemănare izbitoare cu imaginea încrustată pe derma închipuirilor mele.

Poate că nici nu exista în acea realitate inundată de oscilările beznei şi epavelor de lumini violete. Visul, vraful de vreri, vraiştea căutărilor mi-o aduseră înapoi.

Era ea. Aceeaşi de atunci. Reflexul ultimului reflux. Noaptea. Taxiul. Uşa ce se închise pentru totdeauna. Zăvorî chiar şi ultimele vise în care continuam să inventez propria existenţă. Era ea: Marina Anđelka, îngerul reîntors din Marea Adriatică. Acolo. În gara mea. Pe un ultim peron al suferinţelor mele. Într-o ultimă haltă din drumul ce ducea în etern. Aproape aceeaşi. Aceeaşi. De atunci. Doar că, de data asta, avea prea mult azur în lucoarea văzului. Prea multă răceală curgea din acele priviri pierdute în valurile văzduhului suspendat în afluxul aceloraşi amintiri. Părul ei de nuanţa scoicilor marine iradia izul vegetaţiilor subacvatice. Ceva ce amintea alte dimensiuni; ceva de neatins, rătăcit în necunoaştere, în dorinţele scufundate în radele reveriei.

Resimţindu-mi privirea, se întoarse brusc.

– Vă cer un simplu ajutor. Am o geantă plină de scoici. Când va sosi trenul…

– Sigur, mă oferisem fără a aştepta sfârşitul frazei.

Îmi mulţumi. Propuse să ne aşezăm. Zâmbi jovial fără a conştientiza faptul că acel zâmbet alimenta amploarea amintirilor mele. Faptul că nu schiţasem nici un gest de răspuns îi stârni o stranie stare de tăcere. Privea în gol. Dincolo de velele sfâşiate ale ploii. Într-un abis izolat pe ostrovul altor aşteptări.

Pentru că înţelesesem stupiditatea lipsei de răspuns, am întrebat-o încotro se îndreaptă.

– Split, rosti răspicat.

– Split, accentuasem răspunsul ei.

– Sinceră să fiu nici nu gândisem că voi găsi pe cineva care să călătorească cu mine până la capăt. Numai că acel „capăt” îl rostise cumva ciudat. Nu se referea în mod cert la staţia terminus ci, mai degrabă, la un alt sfârşit. Sumbru şi plin de uitare.

– Dacă nu e cu supărare, de ce toate aceste…

– …scoici? îmi continuă gândul.

– Scoici, accentuasem.

– Sunt creaţia mea. Ca să fiu mai explicită: toate aceste scoici sunt sculptate de mine.

Iniţial crezusem că e doar o simplă glumă. Că încerca să-mi testeze capacitatea de a înţelege anumite aspecte ale artei, îndeosebi, cele referitoare la sculptură. Sincer să fiu nu cunoşteam mai nimic din acest meşteşug. Însă ştiam cu certitudine că nimeni nu poate îndrepta sublimul naturii. Să sculptezi scoici e ca şi cum te-ai crede Arhitectul Suprem. Nu poţi retuşa anumite simetrii sacerdotale. Asemenea acte sunt demne de blasfemie.

Şi totuşi acea străină sculpta scoici. Altfel spus, nu făcea altceva decât să schiţeze perfecţiuni imprimate pe velinţele veciei.

– Să sculptezi scoici e ca şi cum ai încerca să reconstitui conturul sufletului, spusesem, încercând să mă fac înţeles.

– Numai că sufletul ca şi talazurile amintirilor nu se încadrează în tiparele timpului.

Era ea. Înţelegeam mai bine ca niciodată. Acolo. În acea gară din care urma să plece trenul nostru. La acea răscruce de amintiri. În acel început de noapte, de realitate naufragiind pe mările altor reverii.”

continuarea…pe http://www.bocancul-literar.ro/Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=20857


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: