Povestiri In Tren

Pentru ca ne place sa scriem!

Ratacirile fetei nesabuite…

on August 23, 2012
  • “Acum c-o să rămâi singurel, poţi profita, şi în felul ăsta n-o să-ţi mai lipsesc atât de mult. Cel puţin recunoaşte că ţi-am dat un subiect de roman. Nu-i aşa, băiete bun?”
  • “… un pispirica, un simplu translator, adica cineva care e doar atunci cand nu e – (…) – un hominid care exista doar cand inceteaza a fi ceea ce este, pentru ca, prin el, sa treaca mai bine lucrurile gandite si spuse de ceilalti.”

             Cineva drag mi-a spus candva ca alerg dupa iluzii. Ca ele aduc cu  sine doar agonia si singuratatea. Ca adesea calea batatorita este cea de urmat. Acum, uneori, in momentele in care simt ca drumul ma fura ma gandesc ca poate de asta mi-a placut ata de mult cartea asta. Ratacirile fetei nesabuite – Mario Vargas Losa …Sau o carte de savurat! Pentru unii siguranta si compromisul poate fac casa buna, pentru altii fitilul arde mai repede, mai tare, mai fara frica, mai intens, mai altfel.  Fara explicatii , fara scheme logice…pur si simplu altfel.

Si apoi cine si de ce trebuie sa fie incadrat intr-un tipar? Asa ca daca ar fi sa aleg…iertare sa-mi fie,  dar mai bine ratacit in propria viata…decat o existenta elucubranta , lipsita de orice flacara, puls sau cer senin. Cine si-ar dori  o existenta sa-i spunem asa….miriapodica cand fluturii sunt atat de frumosi si de liberi?  Cat despre iluzii. Herman Wouk spunea ca ” iluzia este analgezicul aparut din diferenta dintre dorinta si realitate”….Suna bine! Perfect adevarat!  Evident ca ar fi placut ca realitatea   sa sune aiba un parfum si mai placut. Asa ca imi doresc sa cititi cartea asta pentru ca ea arata ca iubirea este ceva ce nu poate fi integrat, incadrat, incorsetat. Ea asa e ! Cum e ea….libera, fireasca si nefireasca, senina si bacoviana , sincera, uneori neimplinita si totusi calda. Si e o lectie si asta. Mai presus de orice o sa regasiti in carte sentimentul de loialitate, cumva pierdut in zilele noastre.  Ratacirile fetei nesabuite te va enerva, intrista, vei zambi..si o vei iubi la final! So read it!

****

“Prima carte de Llosa pe care am citit-o m-a lasat zapacit ca un salt cu parasuta. Nu intelegeam atunci de unde poate un om sa aiba si sa stapaneasca un asemenea suvoi epic, o asemenea energie de a povesti. Temator, am deschis Ratacirile fetei nesabuite, nestiind la ce sa ma astept.

Cartea a intins o mana ingrijita de femeia, m-a apucat de ceafa ca pe un pisoi plouat si m-a tras in valtoarea ei inainte sa imi pot da seama ce se intampla. Desi timpul este unul dintre lucrurile care imi lipsesc cu desavarsire, mi-am sacrificat ore intregi de somn fara sa-mi dau seama. Pur si simplu nu puteam lasa cartea din mana. Nu voiam sa o las.

Povestea de dragoste e bolnava, aproape de Bruckner ca mefistofelism. Tabloul epocii e viu, lizibil cu toate cele 5 simturi. Iar istoria Peru-ului vazuta prin ochii unui peruan exilat reprezinta un fundal pictat in pastel.

E interesant faptul ca si aici, ca si in Matusa Julia si condeierul, personajul principal are una din meseriile murdare ale scriitorilor. Daca iubitul Juliei era redactor de stiri radiofonice, Ricardito este translator. Tot interesant este faptul ca si aici apare un Pedro Camacho, un virtuoz fanatic al unei profesii pe care restul luimii o face doar pentru ca n-a gasit altceva mai bun.

In rest, erotismul cartii, forta ei, frumusetea ei te fac sa nu o poti lasa sub nici o forma din mana, pana nu o termini. Acum fac delberat pauza, dar ochii incep sa-mi fuga prin librarii dupa urmatoarea carte de Llosa.” ( Dan Fintescu)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: