Povestiri In Tren

Pentru ca ne place sa scriem!

Absurd VI…

on September 15, 2012

de Emma Zeicescu 

M-am trezit in dimineata aia…brusc! Da, aia pe care ti-o aduci si tu aminte. Cred ca nu ai uitat-o pana acum. Cred ca m-ai urat. Acum ca au trecut atatia ani si mie mi se pare ireal sa mai vorbim. Pacat ca dormeai. Nu ti-am spus  asta niciodata. Da…pacat! Cred ca mi-ar fi placut sa ne bem cafeaua impreuna.  Chiar si asa…Sau poate ca a fost mai bine. Cumva era doar gandul care imi staruia in minte de cu seara. Pleaca, pleaca!  Fugi!  Stiam unde va duce partida asta de poker. Stiai si tu, doar ca undeva cred,  nu ai vrut sa intelegi. M-ai intrebat candva,  atunci cand  imi zambeai  cu ochii : de ce eu?!   Ti-am spus ca asa a fost sa fie . Te-ai gandit ca  poate nu noi alegem? Ne intalnisem la o cafea in centru.

O cafea slaba, foarte slaba.  A ta! Citeai ultimul numar Paris Match asa taciturn si solitar, ca de obicei. M-am facut ca nu te observ dar stiam. Stiam, simteam cum inevitabil am sa ma asez la masa  si am sa te intreb: ce faci?  Te-ai uitat la mine ca la omul pe care il asteptai sa vina ,  desi aveai in fata o naluca. Transfigurata si ratacita prin lume. Cred ca aratam  groaznic.

   Cumva mi-ai zambit, desi tu nu zambesti.  M-ai intrebat daca vreau un ceai si stiai deja ca imi place iasomia cu lapte.  M-ai mangaiat pe mana si am simtii ca ma incalzesc. Nu era iarna si eu tremuram ca si cum as fi umblat in maieu la minus 10 grade. Si acum imi aduc aminrte  cand mi s-au incalzit obrajii. Si m-ai tinut de mana pana la tramvai. Paseam ca un om normal si totusi nebun intr-o lume care incepea sa se creioneze. Afara gri, in spate gri,  in interior gri. Nici nu mai stiu cum am ajuns la tine in Militari. Liftul care imi provoca mereu crizele de claustrofobie m-a primit si parca m-a linistit cu totul. Cine sa mai inteleaga. Poate pentru ca tu erai  langa mine? Habar nu am . Nici  acum nu ma urc in lift singura. Erai un strain.

    Stii, atunci am stiu ca tu  ai sa ma ajuti. Ca aveai aripi. Tu nu le vedeai, dar eu da. Le-am vazut in oglinda murdara din lift.  Le simt si acum. Si cand ma gandesc ca te-am ales asa…din multime. Si am ales amandoi sa jucam piesa asta. Mai tii minte cand m-ai intrebat ce visez? Nu erai tu!  Stiai. Si poate ca pragmatismul meu a fost atragator pentru tine sau poate nu? Habar nu am.. Am facut in minte o poza care  imi este de ajuns. Fotografia ta… zambind in somn. M-am ridicat din pat si am plecat. Ti-am furat un pulover. Mi-era frig.  Ti-am facut cafeaua si stiam ca ai sa intelegi imediat ce se  intampla.

    N-am putut sa-ti las un bilet. Iti scriu acum. Saruta-ma in somn cand iti vin in minte. Iti voi trimite aripile inapoi la un moment dat. Ne revedem la un ceai candva…

* Acest text este o fictiune


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: