Povestiri In Tren

Pentru ca ne place sa scriem!

22.09

on September 23, 2012

 

de Marin Badea

agonia.ro

câte ore jupuite de nervi
și câte alte străzi au mai rămas de respirat
nu mai ai aripi, nu mai ai aripi
cu această bucata de cârpă, pe care o fluturi în geam, poți sterge memoria fiecărui lucru

numai sufletul, inocentul, îți poate vorbi despre înălțimea vocalelor
ca și când te-ai uita în fântâni,
strigătul lui îl poți auzi până departe

au devenit fluide așteptările, precum lama de ras
oglinda nu-ți mai poate ascunde rânjetul tău care-ți maschează atât de bine depresiile
nici ochii nu mai au ceva de spus,
nici mângâierile, nici surâsul
toate cuvintele au fost spuse într-o limbă pe care nu aveai de unde s-o știi
te naști cât să strigi
că fiecare capăt e doar o altă ușă către niciunde

aici, la capătul țigării
fumul de peste zi se vede până-n marginea scrumierei
tot ce mai e de făcut e să vină cineva, să-vi-nă ci-ne-va
s-arunce gunoiul ăsta

 


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: