Povestiri In Tren

Pentru ca ne place sa scriem!

Jurnal naiv…

on December 12, 2012

 Imi amintesc si acum lumina de pe chipul lui.  Cartea parea mult prea mare…sau era el prea mic.  Si-a ridicat privirea si mi-a spus pe un ton serios.
– N-am sa te uit niciodata!
– Nici nu trebuie. Va fi secretul nostru!

I-am zambit si l-am luat in brate ca si cum ultima fila din viata noastra fusese citita. Doi copii imbratisati . Literele s-au scurs de atunci ca si cand vietile noastre s-ar fi impletit cu adevarat. Am visat fiecare povesti diferite, am plans, am ras, am iubit si din cand in cand ne-am spus in gand -Imi este dor de tine! Pensive young boy

Ne-am regasit ani mai tarziu. In spital.  Cartea parea mica…sau poate ca  acum imbatranise el. I-am citit ultimle randuri din poveste  si i-am simtit repiratia sacadata.

– Iubitule, sunt aici!

-A zambit in somn si a plutit mai departe spre povestea de dupa .  De data asta ne cuprindea pe amandoi. Acolo, nu aici, trebuia sa ne intalnim. Ma astepta fluturand o batista!

-Ti-am zis ca nu o sa te uit!

-Nici nu trebuie…Saruta-ma!

*** textul este o fictiune


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: