Povestiri In Tren

Pentru ca ne place sa scriem!

Craciun cu Maria…

by Diana Matei

“- Buna seara! As putea sa o cunosc pe Maria?

– Da. E in camera cea mica.

         Asa a cunoscut-o pe Maria, o fata mica, silfida, cu picioare frumoase, bruneta, cu o mana cu degete lungi si unghii rosii, ingrijite. Maria era o fata trista, cu buze frumoase. Maria a ramas in continuare o fata trista cu aceleasi buze frumoase. Doar ca acum ochii ei stralucesc. E luminoasa. Asa i s-a spus. Si a crezut! Povestea a continuat in multe cuvinte. Cuvinte frumoase, elegante. Elegante ca El si …albastre. Albastre ca ochii lui. Un zambet, o atingere usoara, la fel de eleganta. facebook girl eyes display picture

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

despre lucrurile care ne fac bine – prietenia, amintirile si lucrurile simple

* preluare Blogu lu’ Otrava

si pana la urma ce conteaza? pentru mine cateva lucruri. prietenia, amintirile, lucrurile mici pe care le faci si te bucura, lucrurile mici pe care le fac altii pentru tine si care iti aduc un zambet pe buze…

am fost la mare in weekend. mi-am limpezit mintea pe o plaja. am vazut mare, am vorbit cu ea. am simtit briza marii si m-am linistit. mare este minunata. si de fiecare data cand merg sa o vad, cam rar in ultima vreme, ma simt bine. ma linisteste, imi da energie. insa de data asta parca a fost mai mult de atat. mi-a dat incredere, speranta. am fost eu, gol, doar cu sentimentele mele si ea. si mi-a spus ca sunt ok. si am promis ca o sa o vizitez mai des. revenind.https://i0.wp.com/bloguluotrava.ro/wp-content/uploads/2012/06/Taylor-McCutchan6.jpg

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Ştrengărind simţirile…

de Daniela Dermengi

Discret, îmi tai aşteptările ochilor, cu mersul tău desculţ, pe linia descendentă a scărilor. Mă dezarmezi cu paşii tăi moi, trezind în mine instincte de vânător sălbatic. Te urmăresc pe trepte. Încerc să-mi dizolv nodul din gât respirând uşurat, nu-mi reuşeşte decât să-l înghit – se pare că mărul lui Adam e în jocul tău. Şireato…

Hainele alunecă în urma ta… Cât de gelos sunt pe fenomenul gravitaţional ce te dezbracă, cât de uşurat mă simt că voalul de mătase nu te mai atinge, cât de nervos sunt la întrevederea imaginii imaculate a trupului tău… Ai lăsat decor alb în spate. Părul tău negru şi lung,  căpruiul ochilor tăi mari, vârful ciocolaţiu al sânilor creează un contrast delirant cu albul mătasei ce te-a dezgolit.  

 

 

 

 

 

 

 

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

“Fumătorii mor mai tineri”…

de Emil Comsea

Bucuresti, Gara de Nord, Zona McDonalds.

* Seara de sfarsit de vara, inceput de toamna, in jurl orei 7-8

(Din decoruri cum ar fi un panou de publicitate cu o reclama veche Connex si alte mici elemente ce vor aparea ulterior, ne dam seama ca actiunea se petrece indeva in jurul anului 2000, dar nu e foarte important)

Un tanar la 25-26 de ani mananca un sandvis, in picioare, la o masa inalta in fata unei gherete fast-food. Pe masa are o geaca de blugi clasica. Nu are bagaj. Ingandurat, privind in gol, mai degraba posac.

Face o vagă grimasa, apoi ridica din sprancene si clatina din cap, ca si cum un gand tocmai i-a trecut prin minte dar l-a alungat. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

De ce ne meritam…

www.andreeacaprescu.ro

   “Ne meritam si cumva, in viata asta, tot ce conteaza e sa aflam de ce, nu cat. Ne meritam goi ca sa ne imbracam frumos unii pe altii. Ne meritam pentru ca avem in sange incapatanarea cailor salbatici care rascolesc pamantul in copite, desi, abia avem dupa usa, o bicicleta. Ne meritam fiindca spre deosebire de norii care dispar dupa ce fac taras pe coate, noi ne lasam urme si tatuaje, bijuterii si hartii desenate, de care radem cu parul alb. Ne meritam pentru ca din grota monotoniei, unii fug cu nopti de vis spre cei cu dimineti impletite de glezne si pentru ca puii de iubire au dreptul la libertate. Ne meritam cand facem pe desteptii purtand bratari norocoase si cand recidivam, despartindu-ne fara nicio harta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ne meritam pentru ca fiecare vede un diamant neslefuit in sufletul celuilalt si, chiar daca n-am muncit o zi, ne credem pe deplin pregatiti sa-i vedem stralucirea. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Uitatele iubiri…

de Nicolae Cornescian

“Se spunea că ieşise din mare sau venise din amintiri. Învinse tiparele timpului şi se opri în gara prezentului meu. Îmi poposi în afluxul aşteptării când nu mai găseam nici o cale de întoarcere. Apăru asemenea vijeliei dintr-un sfârşit de ianuarie, într-un gol de durere, într-o noapte pribegind la limanul uitării. Poate că era doar un semn, o vedenie, torentul dorinţelor naufragiate pe insula sufletului. Sau o simplă străină, o asemănare izbitoare cu imaginea încrustată pe derma închipuirilor mele.

Poate că nici nu exista în acea realitate inundată de oscilările beznei şi epavelor de lumini violete. Visul, vraful de vreri, vraiştea căutărilor mi-o aduseră înapoi. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

îţi las un semn aici …

www.agonia.ro

de Ioana Negoescu

îţi las un semn aici

între mărăcinii timpului pot să te-aştept încă preţ de-un poem
la periferia unui cuvânt mai lung si sonor
mi-am construit cu răbdare cochilia ciudată
mă ascund
mă exhib
îţi las un semn aici 

între mărăcinii timpului pot să te-aştept încă preţ de-un poem
la periferia unui cuvânt mai lung si sonor
mi-am construit cu răbdare cochilia ciudată
mă ascund
mă exhib
mă las căutată
dar nu pot să nu-ţi las un semn aici
la limita inţelegerii dintre specii

când adormi mă trădează teama de singurătate
mă trădează frunza de dud
şi toţi melcii las căutată
dar nu pot să nu-ţi las un semn aici
la limita inţelegerii dintre specii Read the rest of this entry »

Leave a comment »

topituri – respiram amandoi impreuna, ne amestecam

bloguluotrava.ro

In viata daca repeti destul de des un lucru ajungi si tu sa crezi ca asa este. chiar poti sa te convingi cu orice. poti sa te convingi ca e bine intr-o relatie si sa mergi mai departe cu toate ca nu e deloc asa. insa iti faci tu un scenariu..in mintea ta. si zilnic mai pui o caramida la zidul fals pe care il construiesti.

lasa ca e bine, lasa ca exista parti bune, lasa ca  ne-am obisnuit, lasa ca nu ma bate, lasa ca nu e asa rau, ce o sa zica mama daca ne despartim? ce o sa zica prietenele mele? ce o sa zica lumea? de ce sa fac asta? e bine. suntem bine. daca o sa ma gandesc la asta sigur se rezolva. daca imi bag asta in cap..in fiecare moment…sigur o sa fie bine. sigur o sa trecem peste. daca te uiti pe lista de telefoane si vezi un numar ca se repeta foarte des…nu e ok.

daca de fiecare data convorbirile catre acel numar sunt de cateva secunde…timp in care igor doar vrea sa o aua pe eva..cva nu e ok cu relatia dintre igor si lena. ei nu s-au iubit atat de tare…la ei nu a fost o iubire din aia ca in povesti. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Te pastrez…

www.andreeacaprescu.ro

” Te păstrez ca pe un buletin, pentru că, într-o zi, cineva mă va legitima şi nu voi vrea să ştie cine sunt, ci a cui sunt. Te păstrez ca o individă ruptă de lume, pentru că tu nu ai nevoie să fii cineva ca sa-mi dai lumea înapoi. Te păstrez, pentru că tu eşti acoperişul tuturor generaţiilor de sentimente ce se zbat în mine şi pentru că atunci când dragostea ţi-e casă, te poţi muta oriunde. Cheile, ştii şi tu, sunt oricum o prostie. Te păstrez pentru că eu nu am ştiut niciodată să pun flori şi abia acum am descoperit că cele mai frumoase nu sunt acelea pe care le primeşti multe şi deodată, ci acelea pe care le simţi crescând cu tine. Te păstrez fiindcă eşti echilibrul meu, iar în preajma ta nu-mi poate fi dor de mine, întrucât rămân cine sunt. Te păstrez fiindcă mi-e teamă de prezenţele promise de la alţi oameni deja promişi şi pentru că absenţele care dor se nasc din cele mai copleşitoare iluzii. Te păstrez ca pe tot ceea ce alţii nu au norocul să întâlnească. Te păstrez fiindcă eu am şi linguri, şi farfurii şi perdele şi căciuli şi veioze şi nu-mi mai trebuie nimic în afară acela care să-mi arate că obiectele devin utile când le priveşti cu dragoste. Te păstrez pentru că doar oamenii fără simţuri nu-s capabili să-şi recunoască jumătăţile şi doar oamenii fără minte sunt capabili să le piardă. Te păstrez nu pentru că sunt talentată si pot să o fac, ci pentru că atunci când te privesc, sunt convinsă că cineva s-a gandit la mine când te-a creat. Te păstrez pentru că nu mi-ar fi plăcut niciodată ca iubirea sa ma întrebe dacă poate lua loc, într-un moment potrivit, ci să se aşeze hotărâtă în clipele în care nu aş fi crezut niciodată că pot spune DA. Te păstrez pentru că încheieturile mâinilor mele se deschid să te înghită pentru a prinde rădăcini de sânge şi pentru că prin mine nu circulă decât neliniştea, deşi ştiu că pleci doar pentru un pahar de apă. Te păstrez pentru că atunci când vine ploaia, eu vreau să stăm sub pătură şi să-mi fie cald, iar atunci când vine toamna, să-mi fiu demult sufletul de rezervă.  Te păstrez, pentru că, dacă nu te aleg pe tine e ca şi cum renunţ la mine. Te păastrez, pentru că eu, altfel, niciodată nu mi-aş mai găsi locul şi măsura şi rolul şi misiunea. Read the rest of this entry »

Leave a comment »