Ştrengărind simţirile…

de Daniela Dermengi

Discret, îmi tai aşteptările ochilor, cu mersul tău desculţ, pe linia descendentă a scărilor. Mă dezarmezi cu paşii tăi moi, trezind în mine instincte de vânător sălbatic. Te urmăresc pe trepte. Încerc să-mi dizolv nodul din gât respirând uşurat, nu-mi reuşeşte decât să-l înghit – se pare că mărul lui Adam e în jocul tău. Şireato…

Hainele alunecă în urma ta… Cât de gelos sunt pe fenomenul gravitaţional ce te dezbracă, cât de uşurat mă simt că voalul de mătase nu te mai atinge, cât de nervos sunt la întrevederea imaginii imaculate a trupului tău… Ai lăsat decor alb în spate. Părul tău negru şi lung,  căpruiul ochilor tăi mari, vârful ciocolaţiu al sânilor creează un contrast delirant cu albul mătasei ce te-a dezgolit.  

 

 

 

 

 

 

 

Ochiul caprui al dragostei noastre…

de Mircea Cartarescu

” Pe la patru ani, tot in pat, o rasturnam pe mama  si ne luptam pentru portiuni ale trupului ei, ii calaream grumazul si pantecul, trageam de bratele ei, trasam pe corpul ei harti imaginare. Radeam cu mama pana ne inroseam , plangeam, si ne-mbratisam pana numai aveam suflu in plamani. Fiecare joc il sfarseam insa -n acelasi fel: ne apropiam tamplele , privindu-ne -n ochi pana ce dion sase ochi faceam unul singur, caprui si apos, plin de dragoste si compasiune . Simteam atunci cum contururile noastre se dizolva, cum capetele ni se contopesc , cum din trei  devenim o singura fiinta sferica, binecuvantata, printesa si cei  doi fii ai ei cuparul de aur. “

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

strigătul neauzit al lui Munch …

www.agonia.ro

de leonard Ancuta

de parcă nu mai am mult de trăit cu toate că abia am ajuns la partea de sus a primilor 40. rădăcini aeriene, păr pe piept, barbă, unghii crescute în căutarea ta, mă hrănesc. în jurul ochilor moartea începe să-mi înnegrească pielea. o secetă peste față și-o seceră prin gene, cît să văd că nu mai durează mult omul a cărui umbră sunt. se înmulțesc liniile din palmă. se adîncesc tot mai mult, curînd vor fi doar una. mă consumă de parcă visele din fiecare joint se strîng într-unul, se încarnează în trup de femeie frumoasă ce rulează-n liniște urmele pașilor mei într-un covor imens. cînd va veni timpul îl va arde. trăiesc tot mai puțin în fiecare

zi.

Pride…and Prejudice

Just close your eyes and listen…

“Fumătorii mor mai tineri”…

de Emil Comsea

Bucuresti, Gara de Nord, Zona McDonalds.

* Seara de sfarsit de vara, inceput de toamna, in jurl orei 7-8

(Din decoruri cum ar fi un panou de publicitate cu o reclama veche Connex si alte mici elemente ce vor aparea ulterior, ne dam seama ca actiunea se petrece indeva in jurul anului 2000, dar nu e foarte important)

Un tanar la 25-26 de ani mananca un sandvis, in picioare, la o masa inalta in fata unei gherete fast-food. Pe masa are o geaca de blugi clasica. Nu are bagaj. Ingandurat, privind in gol, mai degraba posac.

Face o vagă grimasa, apoi ridica din sprancene si clatina din cap, ca si cum un gand tocmai i-a trecut prin minte dar l-a alungat.

Uitatele iubiri…

de Nicolae Cornescian

“Se spunea că ieşise din mare sau venise din amintiri. Învinse tiparele timpului şi se opri în gara prezentului meu. Îmi poposi în afluxul aşteptării când nu mai găseam nici o cale de întoarcere. Apăru asemenea vijeliei dintr-un sfârşit de ianuarie, într-un gol de durere, într-o noapte pribegind la limanul uitării. Poate că era doar un semn, o vedenie, torentul dorinţelor naufragiate pe insula sufletului. Sau o simplă străină, o asemănare izbitoare cu imaginea încrustată pe derma închipuirilor mele.

Poate că nici nu exista în acea realitate inundată de oscilările beznei şi epavelor de lumini violete. Visul, vraful de vreri, vraiştea căutărilor mi-o aduseră înapoi.