Povestiri In Tren

Pentru ca ne place sa scriem!

ABSURD VII…

de Emma Zeicescu

Christian s-a ridicat in picioare. Se uita la ea ca la o fantoma.

-Trezeste-te, trezeste-te, i-a strigat ea.

I-a  tinut mana exact cand a vrut ca sa o loveasca. Nu stia nici el de ce este furios. Pur si simplu o ura. Pe ea si pe … S-a asezat pe scaunul alb, mostenire de la fotograful care ii inchiriase studioul din Paris. O camera spatioasa aproape de  Montmartre. Toate s-au intamplat aici.  La  cafeneaua Cremaillere s-au si cunoscut. Intr-o zi in care ea i-a servit frappe-ul ala slab. Foarte slab. A rugat-o sa-l dea inapoi la bar pentru ca posirca aia nenorocita nu merita niciun euro. Ea nu s-a impotrivit. Parea satula. Cred ca daca ar fi rugat-o sa-i pregateasca chiar ea o cafea… ar fi facut-o. Macar asa ar fi scapat de privirea lui dezaprobatoare. Atunci el a  preferat sa isi aprinda o tigara si sa taca. Sa viseze.  Da, asa cum ii placea lui.   Statea cu ochii deschisi si isi imagina ca Annbelle se va intoarce. Ca vor face din nou dragoste ca doi dementi. Ca ii va musca buzele, asa cat sa il tina  minte pana data viitoare. Ca toate lucrurile vor fi ca inainte. La dracu , poate chiar mai bune de atat.   Pana la urma avea nevoie sa-si spuna asta. Avea nevoie sa-si spuna asta in fiecare secunda blestemata.

Read the rest of this entry »

Leave a comment »