Povestiri In Tren

Pentru ca ne place sa scriem!

Amurgul Idolilor…

Friedrich Nietzsche

  • ” Ce faci? Cauti? Ai vrea sa te-nzecesti, sa te-nsutesti? Cauti aderenti? – Cauta zerouri! “
  • “Cand femeia are virtuti barbatesti,  iti vine sa-ti iei campii; si cand n-are virtuti barbatesti, ea singura isi ia campii.”
  • “Esti autentic? Sau doar un actor? Un inlocuitor? Sau insasi ceea ce inlocuiesti? –  Pana la urma poate ca nu esti decat un actor contrafacut… A doua problema de constiinta.”
  • “Formula fericirii: un Da, un NU, o linie dreapta, un tel…

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Ochiul caprui al dragostei noastre…

de Mircea Cartarescu

” Pe la patru ani, tot in pat, o rasturnam pe mama  si ne luptam pentru portiuni ale trupului ei, ii calaream grumazul si pantecul, trageam de bratele ei, trasam pe corpul ei harti imaginare. Radeam cu mama pana ne inroseam , plangeam, si ne-mbratisam pana numai aveam suflu in plamani. Fiecare joc il sfarseam insa -n acelasi fel: ne apropiam tamplele , privindu-ne -n ochi pana ce dion sase ochi faceam unul singur, caprui si apos, plin de dragoste si compasiune . Simteam atunci cum contururile noastre se dizolva, cum capetele ni se contopesc , cum din trei  devenim o singura fiinta sferica, binecuvantata, printesa si cei  doi fii ai ei cuparul de aur. “

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read the rest of this entry »

1 Comment »

22.09

 

de Marin Badea

agonia.ro

câte ore jupuite de nervi
și câte alte străzi au mai rămas de respirat
nu mai ai aripi, nu mai ai aripi
cu această bucata de cârpă, pe care o fluturi în geam, poți sterge memoria fiecărui lucru

numai sufletul, inocentul, îți poate vorbi despre înălțimea vocalelor
ca și când te-ai uita în fântâni,
strigătul lui îl poți auzi până departe
Read the rest of this entry »

Leave a comment »

strigătul neauzit al lui Munch …

www.agonia.ro

de leonard Ancuta

de parcă nu mai am mult de trăit cu toate că abia am ajuns la partea de sus a primilor 40. rădăcini aeriene, păr pe piept, barbă, unghii crescute în căutarea ta, mă hrănesc. în jurul ochilor moartea începe să-mi înnegrească pielea. o secetă peste față și-o seceră prin gene, cît să văd că nu mai durează mult omul a cărui umbră sunt. se înmulțesc liniile din palmă. se adîncesc tot mai mult, curînd vor fi doar una. mă consumă de parcă visele din fiecare joint se strîng într-unul, se încarnează în trup de femeie frumoasă ce rulează-n liniște urmele pașilor mei într-un covor imens. cînd va veni timpul îl va arde. trăiesc tot mai puțin în fiecare

zi.

Read the rest of this entry »
Leave a comment »

ABSURD VII…

de Emma Zeicescu

Christian s-a ridicat in picioare. Se uita la ea ca la o fantoma.

-Trezeste-te, trezeste-te, i-a strigat ea.

I-a  tinut mana exact cand a vrut ca sa o loveasca. Nu stia nici el de ce este furios. Pur si simplu o ura. Pe ea si pe … S-a asezat pe scaunul alb, mostenire de la fotograful care ii inchiriase studioul din Paris. O camera spatioasa aproape de  Montmartre. Toate s-au intamplat aici.  La  cafeneaua Cremaillere s-au si cunoscut. Intr-o zi in care ea i-a servit frappe-ul ala slab. Foarte slab. A rugat-o sa-l dea inapoi la bar pentru ca posirca aia nenorocita nu merita niciun euro. Ea nu s-a impotrivit. Parea satula. Cred ca daca ar fi rugat-o sa-i pregateasca chiar ea o cafea… ar fi facut-o. Macar asa ar fi scapat de privirea lui dezaprobatoare. Atunci el a  preferat sa isi aprinda o tigara si sa taca. Sa viseze.  Da, asa cum ii placea lui.   Statea cu ochii deschisi si isi imagina ca Annbelle se va intoarce. Ca vor face din nou dragoste ca doi dementi. Ca ii va musca buzele, asa cat sa il tina  minte pana data viitoare. Ca toate lucrurile vor fi ca inainte. La dracu , poate chiar mai bune de atat.   Pana la urma avea nevoie sa-si spuna asta. Avea nevoie sa-si spuna asta in fiecare secunda blestemata.

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

De citit! Dragostea in vremea holerei….

 

  • Memoria inimii evită amintirile dezagreabile, exaltându-le numai pe cele plăcute, artificiu graţie căruia reuşim să ne suportăm trecutul.
  • Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste!
  • Singurul lucru pe care trebuie să-l ştii în dragoste: că viaţa nu are nevoie de lecţii de la nimeni.

 

 

1 Comment »

Absurd VI…

de Emma Zeicescu 

M-am trezit in dimineata aia…brusc! Da, aia pe care ti-o aduci si tu aminte. Cred ca nu ai uitat-o pana acum. Cred ca m-ai urat. Acum ca au trecut atatia ani si mie mi se pare ireal sa mai vorbim. Pacat ca dormeai. Nu ti-am spus  asta niciodata. Da…pacat! Cred ca mi-ar fi placut sa ne bem cafeaua impreuna.  Chiar si asa…Sau poate ca a fost mai bine. Cumva era doar gandul care imi staruia in minte de cu seara. Pleaca, pleaca!  Fugi!  Stiam unde va duce partida asta de poker. Stiai si tu, doar ca undeva cred,  nu ai vrut sa intelegi. M-ai intrebat candva,  atunci cand  imi zambeai  cu ochii : de ce eu?!   Ti-am spus ca asa a fost sa fie . Te-ai gandit ca  poate nu noi alegem? Ne intalnisem la o cafea in centru.

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Ce bine ca esti…

de Nichita Stanescu

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Londra prin vant…

Andreea V.

Muzica romaneasca, tigari romanesti si toate astea in minunata mea camera din Londra.
Vreme formidabila si ceaiul englezesc pe birou.
Londra e o surpriza coplesitoare pentru inceput, dar daca esti indulgent sau foarte tanar o poti intelege si absorbii, iti lasa mereu noi indicii si vrea mereu sa fie descoperita, trebuie sa fii foarte rabdator cu ea si atunci o sa-ti placa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read the rest of this entry »

1 Comment »

Life in colours…

I accept Grey…It’s Red in the morning when i wake up, it slowly turns to Fuchsia after coffee, and it  fades to Orange at lunch time . I say  yeeeyyy, Green when i meet my friends for a frappe, Brown when i think about past, lovely Cream  when i remember family but Grey when i fall asleep. Why Grey? …couse eyes are closing and colours turn into Black. So before i dream in Violet shades  i say : let’s live today in the Purple mood …till it’s Turquoise again!:)

PS:  If  it rains i don’t feel Blue…i  feel free!:) So…imagine something beautiful!:) Read the rest of this entry »

1 Comment »